De ce nu-mi e ruşine că sunt român!

Standard

In primul rand de ce mi-ar fi? De ce mi-as renega originea, nationalitatea? Intr-o tara cu prea multi snobi lenesi si faliti, care striga sus si tare ca „afara e mai bine”, in care prea multi sufera de sindromul „gat de girafa” de la uitatul peste gard la capra vecinului, cei cativa, poate cei 1% care nu asculta manele, care sunt mandrii ca sunt Romani, ies in evidenta. De ce am fi inferiori celorlalte popoare?

Filosofand la umbra unui pahar de vin de Husi, ma gandesc, cu ce suntem noi mai prosti decat popoarele „civilizate” din vest? Cu ce suntem noi inferiori germanilor care au interzis orice simbol ce e legat de perioada nazista? De francezi care au capitulat in toate razboaiele in care au luptat, de englezii care  si-au deportat condamnatii, infractorii,  in America si Australia, istoria nu ne condamna. Atunci de ce atat de multi sustin ca Romania e o bataie de joc?

Da, avem o clasa politica de tot cacatul toata jena. Dar nu suntem singurii, iar oamenii, politicienii, membrii societatii contemporane sunt trecatori. De ce sa te stergi la fund cu tricolorul pentru niste simboluri trecatoare? Ochelarii de cal, orizontul ingust si mai ales gandirea limitata face ca pulimea oamenii de rand sa isi urasca istoria.  Cred ca suntem antiteza americanilor, ei laudandu-se cu orice cacat facut de fosti presedinti, generali si alti anonimi, iar noi ascunzand sub pres orice fel de realizare sub pretextul „ce conteaza o picatura intr-un ocean”.

Curios e ca majoritatea celor care critica Romania sunt cei ce arunca gunoiul pe strada, cei ce scuipa si injura in gura mare. Cei pentru care cuvantul carte ii duce cu gandul la popa de trefla. Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaşte prin faptul că iubeşte, respectă şi caută să adune şi să îmbunătăţească tărâmurile şi oamenii, pe când un şovinist urăşte tot ce nu-i seamănă şi dezbină oamenii”. Urand o tara pe care tu insuti o faci sa fie mai rea, iar apoi criticand-o demonstreaza o ipocrizie cumplita.

Octavian Paler spunea despre romani ca „Avem o psihologie de poporsuperficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.” Dar asta nu ne opreste sa incercam sa fim mai buni. De ce ar trebui sa repetam greselile trecutului?

Proiecte de genul „Let’s Do it Romania”  ne arata ca putem fi mai buni, ca ne putem mobiliza fara sa trebuiasca sa „ne iasa ceva” din actiunile pe care le facem. Intr-o lume care se zbate in noroiul globalizarii, copii invata mai repede cine e Ronald McDonald decat afla cine a fost Mircea Eliade,  Carol I sau Nicolae Titulescu. Fiecare padure cu uscaturile ei, de ce mi-ar fi rusine cu ale noastre?

Nu tine decat de noi sa facem societatea si lumea in care traim, una mai buna, daca noi nu suntem mai buni, cum putem sa le cerem altora sa fie?

 

Altfel de şerpaşi

Standard

A mai trecut o campanie electorala, a mai candidat inca odata Gigi Becali la presedentie, am castigat un pariu cum ca mai mult de 1,5% din romani sunt idioti. Cum sa votezi asa ceva? Asta e, mergem mai departe.

Elena Udrea (ca idee, voi vedeti vreo diferenta intre ea si Ciociolina?) e iar ministru.  La educatie ministru e un etnic maghiar, recunosc, pornesc cu prejudecati. Sper sa imi dea peste nas si sa ma insel, sa gresesc amarnic. Deja am citit de un proiect de lege care vrea sa restructureze Bacalaureatul. 3 (trei) materii : Lb. Romana oral si scris, Limba Moderna si Matematica(sau proba de profil). Dupa ce ca suntem un popor de analfabeti cu diploma, se vrea sa se ia bacalaureatul si mai usor decat se ia astazi.

In Germania, dupa al doilea razboi mondial, cei mai multi bani s-au dus la educatie si sanatate. Mai multi decat in infrastructura. Noi suntem singurii din Europa care dam afara profesori ca sa facem 3-400 metri ( repet, metri) de autostrada. Dam afara profesori pentru a ajunge la nivelul in care acelasi profesor o sa predea matematica si muzica sau desen. Sau de ce nu Lb engleza si biologie.

Prea multe specii de pitipoance si cocalari, prea multi care nu au citit nici o carte in 20 de ani de viata. Sunt mult prea multi tineri care nu sunt decat balast pentru societate.  Avem prea multi absolventi de ASE sau FSE, prea multi absolventi de drept sau management care cer salarii colosale pentru capacitatile lor intelectuale. Prea multi care vor sa fie white collar.  Prea  multi vor sa aiba joburi care sa le tina funduletul la caldurica, fara ca ei sa fie in stare sa faca ceva.

Extrema cealalta e cea in  care unii nu vor sa stie ce inseamna scoala, care se multumesc cu conditia de ciobani analfabeti (aici nu e nici o aluzie la Becali, el este semianalfabet). Prea multi care nu stiu sa scrie sau sa citeasca. Care se zbat in mocirla inculturii fara sa fie cineva care sa ii ajute sa iasa de acolo. Ce profesor va mai merge la tara atat timp cat se restructureaza posturile? Cine va mai fi dispus sa faca o naveta de 60km zilnic sa predea unor copii din satele uitate de lume?

Avem parlamentari europeni care injura cu o dictie pe care ar fi invidios chiar si Bogdan Aurescu. Avem parlamentare europene care si-au facut campanie fara banii sau influenta paterna, dar care e prost-vorbitoare de limba materna. Avem reprezentanti in comisia europeana care, in interviuri, spun ca ei nu reprezinta Romania, ci anumite minoritati etnice.

In momentul in care avem nevoie de educatie pentru generatiile tinere, se fac reduceri bugetare si de personal.  Avand in vedere ca educatia, in Romania, este cu un picior in groapa, noi ii facem ei ii fac vant sa se duca mai repede. Sportul la fel, se taie ore de sport din orarul saptamanal, se reduce finantarea cluburilor sportive.  Ne indreptam spre o natie de jucatori de WOW, semianalfabeti si strambi.

Oricat i-am blama si injura printre dinti, profesorii sunt cei care ne deschid ochii catre lume, lasand la o parte cei 7 ani de acasa, acolo de unde preiei defectele si calitatile – nefiltrate – direct de la parinti, profesorii te ajuta sa vezi lumea cu alti ochi, sa intelegi ce se intampla in jurul tau si sa fi capabil de a actiona dupa principiile tale morale. Fara ei, esti o maimuta coborata din copac care arunca cu pietre in mamuti.

will be continued…

De ce uzina nu poate deveni catedrala, iar teatrul niciodata stadion.

Standard

„Exodul din cultura ar duce la abolirea umanitatii ca regn” – Lucian Blaga (Trilogia culturii)

Imi place sa merg pe stadion, merg constant de vreo 8-9 ani.E placuta senzatia cand echipa favorita castiga, sau macar cand e un meci bun, spectaculos.E mai placut sa vezi meciul din tribuna decat de la televizor. E alta atmosfera…e altceva.

Dar nu despre asta e vorba.E vorba de diferenta dinte stadion si teatru.Dintre cei 5000-10000 de spectatori care fluiera, injura si scuipa semninte, si de cei 100-200 care aplauda in picioare actorii de pe scena.
De ce nu va fi teatrul niciodata stadion?
– pentru ca la fotbal aplauzi golurile si fluieri adversarii, pentru ca la sfarsit echipele se retrag la vestiar, uneori mai saluta si galeria.
– pentru ca de cele mai multe ori echipa mai in forma castiga, sau echipa mai buna.
– pentru ca sunt doua tabere, adversare.
– pentru ca la sfarsit aplauzi plictisit sau agasat.

Pentru ca in teatru nu exista tabere, adversari. Nu exista bannere sau steaguri. Nu sunt contracte obscen de mari.
In teatru nu sunt puncte, clasamente si golaveraje, iar castigatorul esti doar tu, spectatorul, cel din public. Dupa un spectacol actorii se retrag in spatele cortinei, in spatele scenei, dar aplauzele primite din sala ii cheama inapoi iar si iar si iar, uneori si iar.
La teatru aplauzi in picioare pentru o ora de cultura. O ora din viata ta care nu ai irosit-o.

Pe stadion crainicul striga numarul de pe tricouri iar spectatorii striga numele jucatorilor si ii aplauda frenetic. In teatru aplauzi un amarat anonim, al carui nume poate nu o sa il aflii niciodata, sau il vei uita in 2 zile. Ii aplauzi in picioare pe cei ce te-au facut sa plangi sau sa razi in hohote, sau poate te-au atins la latura sensibila cu monologuri parca rupte din adancurile sufletului tau.

Teatrul nu iti satisface orgoliul, victoria „alor tai” impotriva „celorlalti”. Teatrul se strecoara in sufletul tau, te mangaie, te saruta, te face sa razi si apoi iti trage o palma.
Fotbalistul nu o sa vina dupa meci la tine sa te intrebe „cum ti-sa parut jocul?”. Un actor a venit la mine dupa piesa si m-a intrebat „cum ti-sa parut piesa, dar jocul de scena?”…

La teatru nu exista offside, sau goluri anulate. Nu exista arbitri orbi sau faze controversate.

Dupa un meci suporterii sar sa le pupe picioarele fotbalistilor. In teatru, … o Doamne, in teatru ce poti pupa? Mainile actorilor, obrajii, ochii? Mintea si sufletul?

Teatrul nu e stadion, nu e cinematograf. Nu e Hi-Fi, surround sau Home Cinema. Nu te duci sa iti mangai gagica pe intuneric in ultimele locuri din fundul salii. Teatrul e sacru si profan in acelasi timp. Teatrul e uman, intre tine si cel ce joaca un rol nu exista nici o sticla, nici un gard de protectie. Nu exista reluari si nici derulari sau reclame.

Actorii nu joacă, ci trăiesc, şi mai ales nu trebuie să pară actori.

Nu inteleg de ce pe stadion se strang 10000 de oameni si la teatru abia ajung 100-150. Ne educam copii sa invete, sa respecte batranii, sa nu injure. Duceti-va copii la teatru, poate o sa le placa. Daca intr-o dupa amiaza nu ai ce face, da 5lei sau 10 lei si mergi la o piesa de teatru. E mai racoare ca afara si macar te cultivi, cine stie, poate o sa iti placa.

Distractie placuta !