1 Decembrie 1918 – 2012

Standard

1 Decembrie nu inseamna pasarici in curu’ gol infasurate in drapelul national. Nu inseamna Imnul Romaniei cantat de tigani, manelisti sau  diverse specii in direct la televiziuni avide dupa „rating”.

Drapelul inseamna mai mult decat o scula de campanie electorala (se aude acolo in fund la antene?)!

Patriotismul e ceva subiectiv, degeaba este discutat, promovat, dezbatut. Tine de fiecare daca simte asta sau nu. Nu port pica nimanui care imi spune ca nu simte o mandrie aparte faptului ca este roman. Dar nu arunca cu noroi 364 zile pe an intr-un popor si o tara, iar a 365-a zi tipa in gura mare ca esti mandru ca esti roman.

1 Decembrie inseamna mai mult decat o unire a teritoriilor.

1 Decembrie 1918 a fost data la  care Romanii din teritorii dezbinate au ales sa se uneasca. Nu au spus „fra’, da e mai bine la austro-ungari, ca de-acolo mergi la jermani”, nu s-au dar cu rusii „ca astia are arme”. A fost un moment in care s-au ignorat problemele financiare, orgoliile, presiunile, si s-a ales Unirea. Nu conta ca sunt olteni, moldoveni, ardeleni. Limba, cultura, istoria, religia, sangele, au contat mai mult ca interesele personale.

1 Decembrie 2012. Campanie electorala, manfestari jalnice a candidatilor la evenimente unde politica nu ar trebui sa existe. Party-uri tematice, folclorice, emisiuni tv de divertisment in care personaje semidocte se imbraca in itari si se maimutaresc.

Cei care nu au dormit in scoala, care nu isi faceau machiajul in ore sau stateau pă faisbook, vor sti ce inseamna asta:

Si-i zice cu blindeta: „De unde vii straine?”
„Vin tocmai de la Plevna.” „Cum e acolo?” „Bine.”
„Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?”
„Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat.”
„Dar pentru care fapte?” „Stiu eu?… Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei… si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant…”
„Dar ce rang ai voinice?” „Am rang… de dorobant!”
Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin… Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior.

si:

Prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
„Allah! Allah!” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s