Dor de munte

Standard

Mi-e dor de munte, de zapada pana la genunchi si de  rucsacul de 20 kg in spate. Mi-e dor de crestele  din Piatra Craiului, de sticla de coniac savurat la 2150m altitudine.  Mi-e dor sa dorm langa adapost intr-o zi caniculara cand vantul adie usor. Mi-e dor de mirosul de padure, de noroaie, de stanci si grohotis. Vreau sa fug, sa urc prin Crapatura, sa urc in Turnuri si sa urmez creasta pana la refugiul de pe Ascutitu’.

As vrea sa urc pe Jepi, sa trec repede de Babele si sa ma opresc la Vf. Omu’.  Sa ma asez pe stanca si sa savurez un ceai cald, asteptand ca platoul sa fie invaluit in ceata densa de Bucegi. Vreau sa vad lumea de sus.

Nu mai vreau sa aud barfe in jurul meu, nu mai vreau sa vad oameni care critica tot chiar daca n-au idee despre ce vorbesc. Nu mai vreau norme sociale sau „normalitate urbana”. Nu vreau fum de tigara.  Nu vreau aglomeratie si transport in comun, noxe si praf.

Vreau sa urc in trenul de Zarnesti, sa aterizez in gara, sa pornesc la drum cu bocancii mei plini de noroi si sa ma mai opresc doar la Curmatura.

Vreau un foc de tabara si muzica la chitara, oameni interesanti si cer senin. Vreau padure, stanci, verdeata si cer senin.

Ne vedem pe munte!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Dor de munte&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s