Outsourcing de sentimente…

Standard

Common sense is the collection of prejudices acquired by age eighteen” – Albert Einstein 1879-1955.

De mult vroiam sa scriu ceva si pornind de la articolul Laurei, azi mi-am facut curaj sa il si postez…

Romania, tara asta frumoasa dar din pacate populata…

Vorbind obiectiv, ni-se fura sentimentul nationalist. Aici sau aici. Se incearca globalizarea in cel mai urat mod posibil, globalizarea nu mai inseamna doar McDonalds sau Coca Cola, acum inseamna ca cei puternici sa ii ingenuncheze pe cei slabi si sa le fure identitatea. Se folosesc din ce in ce mai multe „americanisme”, a trecut epoca boema cand limba franceza insemna eleganta. Acum facem „team-building-uri” nu se mai merge cu colegii la un fotbal. Avem „project manageri” nu ingineri sau sefi. Vallentine’s day si halloween, habar nu am ce inseamna, eu stiu de traditiile de Sf. Andrei. Cacat, ca daca nu te imbraci in vampir nu da bine-n discoteca, si cum sa faci „party” in club? „Sf. Andrei party” parca suna ca opincile Nike.

Nicolae Balcescu spunea ceva de genul: Romania nu duce lipsa de oameni destepti, ci duce lipsa de caractere tari. 100% corect si adevarat. Avem foarte multe valori, multi oameni inteligeni, dar foarte putini care sa incerce sa schimbe ceva. Mica spaga merge, intorsul privirii in alta directie si ignorarea problemelor sunt sporturi nationale.

Personal cred si sunt dispus sa imi accept criticile, ca ultimul om care chiar a incercat sa schimbe ceva in Romania, a murit in fata unui pluton de executie strigand „Traiasca Romania”

Nu vreau sa redeschid discutiile privind parerile impartite : a fost criminal de razboi sau erou national, dar voi enumera cateva aspecte mai mult sau mai putin stiute din existenta lui Ion Antonescu:
1 iunie 1946, maresalul Ion Antonescu, adresandu-se rudelor introduse in celula pentru ramas bun inaintea executiei, le-a spus: „sacrificiul si moartea mea, sunt sigur ca deschid mai bine ochii poporului roman . . . in care a fost prabusit si din care eu am vrut sa-l scap ducand lupta impotriva bolsevismului . . Tot pentru amatorii de istorie: La comanda foc, Maresalul isi scoate palaria si striga „Traiasca Romania” . . . Dupa prima rafala s-au prabusit toti patru la pamant. Deodata Maresalul se ridica in picioare si striga: „Mai trageti, canaliilor, ca nu am murit, nu sunteti in stare sa ma omorati asa usor”. (Plutonul de executie era un detasament de gardieni publici, elemente comuniste imbracate in uniforma de gardieni). Se mai comanda o rafala, se prabuseste din nou. Medicul legist constata ca toti traiesc. Se hotaraste ca comandantul sa-i suprime cu revolverul. Acesta trage in Maresal si apoi in ceilalti, 14 gloante. Medicul se apropie iarasi si constata ca toti traiesc. Se mai trage o rafala cu armele, in ei, desi sunt cazuti jos, pana isi dau sufletul. In momentul cand au inceput rafalele, adevaratii ostasi care erau de garda la inchisoare si la poligonul de tragere, pe mare raza, si-au scos sepcile de pe cap cu mana stanga, iar cu dreapta isi faceau cruce. La toti le curgeau lacrimi din ochi.

Istoria Romaniei spune ca „Antonescu a fost un nenorocit ca nu a semnat pacea si a intrat in razboi cu US si UK.” Dar cum poti semna o pace cand adversarul care iti cere pacea te ataca? Maresalul dorea sa faca pacea, dar nu neconditionata. Daca Mihai I nu l-ar fi arestat pe Antonescu pt motivul ca „Prea ne tine asta sub papuc” alta ar fi fost soarta Romaniei cat si a unei parti din Europa acum fosta comunista. El inainte de a fi arestat, pregatea o ultima linie de front. Avea 500.000 soldati romani, si un batalion de unguri. Soldatii romani aveau ecipament german. Linia de aparare urma sa fie Namoloasa Galati Braila. Inainte de a parasi acea linie de front, Maresalul ii spune in mod profetic unui general ungur: Daca rusii trec pe aici Romania va fi pierduta pt totdeauna! Apoi a plecat la Palat pt a negocia chestiuni cu privire la pace. A fost arestat, si nimeni nu a mai tinut calea rusilor. In acel moment M.S. Mihai I a pierdut Romania pt totdeauna. Pt Inalta sa Tradare a primit ordiunl Victoria de la Stalin, iar el la randul sau a decorat cativa lideri comunisti.

În iarna anului 2006, Curtea de Apel din Bucuresti anunta o decizie istorica: exonerarea maresalului Ion Victor Antonescu pentru crime împotriva pacii. Magistratii au hotarât ca sprijinul acordat de România Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost legal.
Decizia de achitare privea acuzatiile privind colaborarea militara România – Germania în cadrul Aliantei Tripartite si agresiunea armata împotriva Uniunii Sovietice. Se specifica faptul ca situatia internationala din anul 1940 justifica obiectiv intrarea în razboiul de aparare preventiva împotriva Uniunii Sovietice, astfel ca articolul 3 al Conventiei din 1933 pentru definirea agresiunii nu se aplica.
Concret, Antonescu si o parte din membrii cabinetului sau au fost absolviti de infractiunile specificate în Decretul Lege datat 1945, pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii si de crime de razboi, si gasiti vinovati în 17 mai 1946 de „Tribunalul Poporului”.
Pedepsele variau de la 10 ani de închisoare pâna la pedeapsa cu moartea.
Rusia, prin Ministerul de Externe, a aratat ca se simte lezata de hotarârea Curtii, o insulta pentru memoria victimelor celui de-al Doilea Razboi Mondial, si „o încercare de a revizui rezultatele razboiului”.


Este cel care a formulat planurile de aparare a Moldovei, în încercarea de a contracara invazia trupelor germane, în cea de-a doua jumatate a anului 1917. Asa cum se stie, restul României se afla sub ocupatia germana înca din 1916. Reusitele militare i-au construit lui Antonescu reputatia unui comandant militar de exceptie, pragmatic si dur, iar faptul ca a fost supranumit Câinele Rosu nu a mirat pe nimeni.
Când pacea a luat locul razboiului, a fost trimis în Franta si Marea Britanie, ca atasat militar, (1922-1926). Întors în România, a condus Scoala Superioara de Razboi (1927-1930), apoi a fost numit Sef al Marelui Stat major al Armatei (1933-1934) si Ministru de Razboi (1937-1938). Regele Carol al II-lea l-a numit prim-ministru în toamna anului 1940, când România fusese ciuntita deja de Basarabia, nordul Bucovinei – cedate URSS -, si nordul Transilvaniei, cedat Ungariei. Dupa doar doua zile în functie, Antonescu l-a silit pe rege – considerat vinovat de pierderea tuturor teritoriilor – sa abdice si sa paraseasca România, lasând în urma un mostenitor prea tânar si lipsit de experienta, regele Mihai I. Acesta a detinut un rol pur decorativ, de la bun început: Antonescu s-a autoproclamat Conducator si a preluat în întregime puterea.
Pus în situatia de a alege un aliat, dintre Germania care ameninta din vest, URSS din est si Bulgaria din sud, Antonescu se împrieteneste cu Germania lui Hitler, sperând sa recupereze teritoriile anexate de URSS. Hitler îi garanta ca teritoriile ramase între granitele României nu erau amenintate, în schimbul petrolului românesc mult-dorit. Conducerea lui Antonescu si Alianta cu Germania nu au fost însa pe placul clasei politice românesti, prin urmare singura formatiune care si-a asumat participarea la guvernare a fost Garda de Fier.
Astfel, România devenea stat national legionar.
Pe de o parte, Antonescu dorea sa controleze mai mult Legiunea. Pe de alta parte, aceasta dorea un rol mai important în cadrul guvernului. Consensul a lipsit, spiritele s-au încins, iar în ianuarie 1941, se întâmpla Rebeliunea Legionara, înabusita în fasa. Garda de Fier a fost scoasa în afara legii, iar liderii acesteia – arestati.
În vara aceluiasi an, Armata Româna, alaturi de Wehrmacht, ataca URSS si realipeste Basarabia si nordul Bucovinei. Cucereste Odessa, iar Antonescu ordona executarea evreilor si comunistilor din oras, ca represiune a exploziei în care cladirea Statului Major românesc a fost distrusa. Încurajat de victorii, Antonescu avanseaza mult în teritoriul URSS, manevra care a dus la noi dezaprobari în rândul politicienilor si militarilor români, de la membrii Marelui Stat Major pâna la soldatii de rând. În acest timp, Antonescu se autoproclama maresal.
Din 22 iunie 1941, trupele române se luptau în Uniunea Sovietica cu pierderi însemnate. Maresalul Antonescu spera sa opreasca înaintarea sovietica pe un aliniament fortificat din Moldova, pentru a negocia un armistitiu favorabil. Înfrângerea Armatei Române la Stalingrad, în 1943, îi scade însa dramatic popularitatea, pierderile de vieti omenesti fiind semnificative: peste 180.000 de morti, raniti sau disparuti. Dupa Stalingrad, sovieticii au preluat initiativa strategica, iar pe 20 august 1944 au spart frontul la Iasi-Chisinau. Maresalul realiza în sfârsit ca sansele de izbânda sunt minime. Din acest moment, diplomatii români s-au straduit sa încheie pacea cu Aliatii, dar negocierile nu au dus la un rezultat satisfacator.
De aici, parerile istoricilor sunt împartite: unii spun ca a refuzat sa îsi schimbe pozitia si sa ceara un armistitiu, datorita simtului onoarei si al lipsei de pricepere politica.
O telegrama datata 22 august 1944 ar demonstra însa ca maresalul intentiona sa semneze armistitiul cu Puterile Aliate. A fost însa prea târziu.
De asemenea, conducatorul misiunii militare românesti pe lânga Wehrmacht sustinea ca Antonescu i-ar fi spus: „Eu ma duc la Grupul de armate general Friessner, iar mâine sau poimâine vin la Bucuresti sa raportez regelui si sa-i predau puterea.”
Alti istorici afirma chiar ca maresalul urma sa se deplaseze în ziua de 24 august 1944 pe linia frontului tocmai pentru a supraveghea personal aplicarea armistitiului. URSS nu îsi putea permite însa sa îsi piarda influenta în România printr-o simpla semnare a pacii.
Ca atare, în urma presiunilor sovietice si a partidelor politice, la 23 august, când trupele sovietice patrund în România, regele Mihai I îl convoaca pe maresal la Palat pentru a-i cere sa încheie armistitiul imediat. Refuzat de seful guvernului, suveranul îl demite si îl aresteaza, facându-l responsabil si de moartea a 250.000 de evrei si a altor 25.000 de romi. România întoarce armele împotriva Germaniei hitleriste si pierde, totodata, o parte din Bucovina, mai mare decât cea cedata în urma ultimatumului din 1940, si Tinutul Herta.
Dupa arestare, Antonescu a fost tinut în închisorile sovietice timp de doi ani. A fost readus în tara doar pentru a fi judecat si condamnat la moarte de instanta Tribunalului Poporului, la 17 mai 1946. La 1 iunie, a fost executat la Jilava, alaturi de colaboratori ai sai. Înainte de executie, maresalul a exclamat „Istoria ma va judeca!” Si, asa cum s-a vazut, istoria, justitia si urmasii îl judeca si astazi.
În seara zilei de 23 august 1944, regele Mihai anunta la radio Bucuresti iesirea din razboiul alaturi de Germania nazista si alaturarea tarii noastre la Coalitia Natiunilor Unite. O rasturnare de situatie care a influentat cursul conflagratiei mondiale si al istoriei României, o adevarata catastrofa pentru Hitler. Pe lânga pierderea petrolului românesc, tot flancul sudic german a fost dat peste cap. Unii istorici apreciaza ca actul de la Bucuresti a scurtat razboiul cu sase luni. Guvernul Radescu a demisionat la câteva luni de la semnarea armistitiului cu Natiunile Unite si la Bucuresti s-a impus, cu sprijin sovietic, un regim pro-moscovit. Artizanul loviturii, regele Mihai, a fost nevoit sa abdice si a plecat în exil timp de decenii.
Ulterior, istoria a fost falsificata grosolan. Comunistii nu au jucat un rol important în evenimentul de la 23 august 1944. Asta nu i-a împiedicat însa sa confiste actul de la 23 august în folos propriu. De la „insurectie armata”, evenimentul a fost denumit „revolutie de eliberare sociala si nationala antifascista si antiimperialista”, iar regimul comunist si-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric.
Antonescu i-a spus lui Hitler ca „nu îl intereseaza ideologiile, ci interesele superioare ale patriei sale”. Ca un bun conducator, s-a consultat cu liderii altor partide politice, ceea ce într-un guvern fascist nu se întâmpla. Dr. Goebbels scria în jurnalul sau, în februarie 1941: „Antonescu guverneaza cu ajutorul masonilor si al dusmanilor Germaniei. Minoritatile noastre sunt asuprite. Reich-ul si-a dat atâta osteneala pe degeaba…” Mai mult, Antonescu nu era de acord cu tendintele de purificare ale lui Hitler, iar evreii din România nu au fost trimisi în lagarele germane. Pe de alta parte, deportarile si executiile cerute de maresal ar fi fost de fapt de natura economica, ponderea evreilor în economia nationala fiind importanta.

Concluze nu trag, in schimb va mai dau ceva de „digerat” : Balcescu.

O naţie nu se poate mântui decât prin sine însăşi.

Viaţa nu merită trăită, dacă e trăită în genunchi în faţa altora.

Ne pierdem in valorile altora, promovate prin toate canalele media. Stim cine e Bruce Willis, dar nu mai stim exact in ce film a jucat Ilaron Ciobanu. Toti stiu de Frank Sinatra dar putin stiu ce voce a avut Stefan Iordache.

Suntem manipulati de minoritati etnice, tiganii fura si omoara iar apoi se strang 100 si tipa ca politia ii omoara, fostul ministru al telecomunicatiilor Zsolt Nagy hotaraste „rebranduirea” siglei postei romane si scoaterea drapelului de pe stema. Asta doar in judetele Brasov, Harghita si Covasna. Apar la televizor istorici de etnie maghiara si afirma ca pe ei ii „jeneaza psihologic ziua de 1 Decembrie, o sarbatoare extremista a romanilor”. Ii deranjeaza numarul de drapele tricolore de pe strazi. As vrea, asa cum mi-se cere sa aleg unde as vrea sa imi redirectionez 2% din impozitul platit, sa mi-se dea sansa sa aleg unde se duce si restul de impozit…restul de 98% l-as trimite catre educatie, catre pensionari….Se pica bacul in masa in judetele maghiarizate, bineinteles ca disciplina cea  mai problematica e Limba si literatura romana…Se dau mai multi bani la autostrazi decat la educatie…as vrea eu sa imi fac planul de dezvoltare al tarii…sa hotarasc eu….4 km de autostrada sau minim 100.000 de locuri in plus in caminele studentesti.

Nu ma enervez repede, dar haideti sa va povestesc o campanie electorala din  judetul Brasov.

Vine presedintele consiliului local(nu ii spun numele ca sa nu il fac de cacao) a inceput sa construiasca pentru o comunitate de tigani de langa Brasov, BLOCURI…incercand astfel sa mute tiganii din case in apartamente. Problema intervine in momentul in care pentru un apartament de 2 camere, chiria lunara era de 100lei. Sa nu iti cam bagi picioarele si alte organe mai populare in ea de politca?!?! Sunt studenti care se lasa de facultate pentru ca nu isi permit chiriile, sunt atatia studenti care lucreaza noptile sa poata plati chirii de 500 de euro, iar tiganul sa primeasca pomana? Pentru ce? Ca e (inca) minoritar???

Inca e Romania mea, si a celor cateva milioane de oameni care nu sunt indoctrinati sau ignoranti…Nu o sa accept sa mi-se ia ce e al meu. Drapelul, limba, identitatea si valorile nationale.

Traiasca Romania Mare!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Outsourcing de sentimente…&8221;

  1. cata dreptate poti sa ai. am avut rabdare sa citesc tot pentru ca fiecare fraza a avut adevar si importanta. si ce usor e sa judece unii care nu cunosc adevarata istorie, ci numai pe cea pe care o invata la scoala sau e la parinti cu mintea ingusta, sau analisti istorici convertiti. minciuni.
    cati stiu ca Hohenzollern au fost si sunt masoni? Ca regele Mihai e la fel? cati stiu adevarul despre Antonescu? cati il regreta pe Mihai si cati il invinovatesc pe Antonescu? multi, ignoranti…care accepta sa fie indoctrinati, nu sa se educe singuri ca sa fie constienti de realitate si de istorie.
    bravo. un articol bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s