Imaginati-va.

Standard


Cum e, ca fata, sa mergi cu autobuzul dimineata? In aglomeratia aia de muncitori, elevi, studenti, toata lumea se ingramadeste, se impinge in tine, cauti sa te tii de ceva, nu prea mai ai aer. Uneori cred ca le vine sa injure mai rau decat noua barbatilor. Imaginati-va sa mai puna si soferul cate o frana brusca si sa se impinga cate 10 oameni in tine, iti mai pune cineva mana pe fund…

Eu personal urasc transporul(urban) in comun de cand ma stiu. Imi plac calatoriile cu trenul in schimb…alea merita:D. Dar sa revenim la autobuze si tramvaie. Nu prea le folosesc, cam odata pe saptamana urc intr-un autobuz mai des cand ploua. Urasc aglomeratia, incep sa dezvolt o claustofobie completata de o agorafobie existenta deja in stare incipienta.

Revenind la tema initiala.Imaginati-va cum e sa mergi cu autobuzul, fata fiind…Acum imagineaza-ti ca esti si oarba… … …

Azi dimineata, mergand spre munca si fiind in intarziere am asteptat un autobuz.In cartierul in care locuiesc este o fata, nu cred ca are mai mult de 18-20 de ani, oarba.Se deplaseaza de la blocul ei, pana in statia de autobuz, trece strada(bineinteles ca noi in Romania nu prea avem senzori acustici la trecerile de pietoni, senzori aproape indispensabili pentru persoanele cu handicap vizual).

Art. 63. (4) Până la data de 31 decembrie 2007, autorităţile administraţiei publice locale competente au obligaţia să ia măsuri pentru:

  1. adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzile si drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
  2. montarea sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală la intersecţiile cu trafic intens.

Eu am o groaza de trafic. Cand sunt mahmur si trebuie sa trec cate o strada prea aglomerata chiar si pe la trecerea de pietoni, parca masinile se misca mult prea repede…Faceti un experiment. Stati pe trotuar in fata trecerii de pietoni si inchideti ochii. Cum suna traficul? Cum suna franele bruste? Cum auzi o masina care franeaza si se opreste pe mijlocul zebrei?

Cum te simti oare sa fii legat la ochi si urcat intr-un autobuz plin? Cum te simti sa numeri de cate ori se deschid usile? Cum e sa simti cum o gloata, bucati mari de carne urat mirositoare se imping in tine? Cum te simti sa nu vezi de unde sa te agati cu mana sa te tii sa nu cazi? Cum e a atingi pe cineva in cautarea barei de care sa te tii sa iti poti pastra echilibru, si acea persoana sa se rasteasca la tine „alo…ce faci?vezi unde dai cu mana!” …

Fata respectiva nu se confrunta cu multe din problemele cu care te confrunti tu zilnic, dar ea nu vede gropile din asfalt, nu vede cerul senin sau luna plina, nu stie combinatia de verde cu alb a ghioceilor.

Cum te simti sa tresari de fiecare data cand auzi un caine latrand, nestiind daca are intentia de a te ataca sau doar de a se juca…Cum e cand mergi noaptea prin casa si iti trece pisica sau cainele printre picioare…Ei, oamenii cu handicap vizual, au senzatia asta tot timpul.Grav e ca uneori sunt tintele unor glume de prost gust, a bancurilor uneori ii arata lumea cu degetul, prea putini ii ajuta din proprie initiativa.

Eu am toata admiratia si respectul pentru acesti oameni, au unele simturi muuult superioare noua, muritorii de rand, oamenii normali.

Nu toti vor ajunge Ray Charles, Stevie Wonder… marea majoritate incearca sa isi gaseasca o profesie, sa invete o meserie, dar cu sprijinul atat de “mare” a statului, sansele de integrare sociala si profesionala tind spre 0.Ma simt uneori inferior lor…. eu au toate problemele noastre, a muritorilor de rand, si mai au si altele proprii…

Imaginati-va ca intr-o dimineata va treziti si nu mai puteti vedea chipul persoanei iubite, nu iti mai vezi mama, tatal, fratele sau sora, imagineaza-ti ca treci prin fata oglinzii ca pe langa un perete …

Vad ca mai este cineva care a abordat problema asta : Behind blind eyes, recomand.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Imaginati-va.&8221;

  1. prea trista povestea ei….:((

    Dar am toata admiratia pentru o astfel de persoana care nu decide sa stea in casa sa se interiorizeze, sa se izoleze. Alege sa ia piept cu realiatea cu cele mai grele razboaie zi de zi, vuietul masinilor ca cel al avioanelor care lasa bobba in cadere peste oras….bine..analizand ce am scris am cam exagerat un pic :|..DAR NUMAI RESPECT!!!!

  2. Exercitiul asta de imaginatie este cu atat mai cutremurator pentru ca reprezinta realitatea altora, cotidianul lor, crucea pe care si-o poarta, lipsurile pe care si le asuma dar pentru care nu cer nimic in schimb, pe care incearca sa le depaseasca si sa le compenseze cumva, durerea lor strigata prin tacere, mai grea si mai apasatoare tocmai pentru ca si-o interzic, insuportabil fiind gandul ca provoaca mila…

    Iti multumesc. Azi sunt mai bogata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s