De ce se duce dracu Tarom-ul

Standard

In August am avut ocazia de a pleca o saptamana la Munchen. Interesant, frumos, totul roz, imbarcarea prin Otopeni a mers snur, neasteptat de rapid. Cursa Tarom, Bucuresti – Munchen, nici o problema.

Intoarcerea: intarziere 45 min la check-in si imbarcare, evident, fiind o cursa cu pasageri majoritatea romani, meteahna veche, coada, imbulzeala. Amuzant la inceput. Cu ocazia asta am observat ca moda actuala inseamna egări leopard/jaguar/antilopa/zebra(serios, zebra) + slapi. Locul 2 in popularitate, continuă să citeşti

Bacu’ si o shaorma cu de toate.

Standard

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14328984-simulare-bacalaureat-2013-promovabilitate-zero-patru-licee-din-mehedinti-unde-elevii-sustinut-simulari-ale-probelor-bac.htm

Dupa statisticile mentionate in articol, Mehedinti-ul ar trebui sa fie cel mai curat judet, cu cele mai bune shaormarii si cel mai bun serviciu de salubrizare. Nu de alta, dar cand limba romana, matematica si geografia/istoria iti pun probleme, nu prea te vad inginer sau doctor.

Promovabilitatea la BAC in ultimii 4 ani in judetul Mehedinti: 

  • 2009: Promovabilitate de 98,19%
  • 2010: Promovabilitate de 82,76%
  • 2011: Promovabilitate de 27,5% – primul an cu camere video
  • 2012: Promovabilitate de 30,89%

Nu-i bai, cineva trebuie sa sape santurile, sa care pamant cu roaba, sa ia la pila rulmenti, asa ca nu e o rusine sa nu iei Bacul. Ca vrei si salariu mare, si munca putina si sufletu-n rai, aici e cam greu.

Dar nu-i bai, poti face rate la iphone 5 sau la galaxy 4 si cu aia 8oo lei pe luna din salariul de carat saci de ciment. Poti umbla in cluburile de fitze si cu bataturi in palme, cu banii de la mama sau tata.

Dar sunteti baieti/fete destepti/destepte, voi aveti scoala vietii, va descurcati, n-aveti nevoie de o hartie. Va cunoasteti valoarea dupa numarul de dusmani.

Cat de amuzanti sunteti, priviti din lumea reala!

 

Cand iti faci vara sanie…

Standard

Si iarna iti bagi pula si o pui pe foc.

Ce faci cand ai terminat o facultate (sau nu ai facut facultatea) si te-ai pricopsit cu un loc de munca mai putin placut? Casier in Carfur, Bila sau agent la CGS, merge pentru 3-6 luni, dar dup’aia parca ti-se acreste. Ce faci? Te plangi, ca statul nu-ti da, ca mai bine era pe vremea comunistilor, ca in Romania mori de foame cu diploma in mana.

Da, se moare de foame cu diploma in mana, iar asta e un lucru chiar bun. Cand tu te-ai specializat la facultate in traduceri din Sanscrita in Swahili, din engleza americana in engleza britanica sau ingineria rularii salamului, normal ca nu o sa iti dea nimeni 500 oiro renumeratie* la primul job.

In Brasov se fac periodic tot felul de cursuri la Camera de Comert si Industie, costa cam 300-400 lei, uneori se fac si reduceri pentru someri, studenti etc, unde vin niste oameni, iti explica niste chestii interesante, iar la final primesti o diploma sau o certificare. Pe langa asta sunt diferite firme care fac cursuri de calificare acreditate si recunoscute de Ministerul Muncii. De ce sa investesti bani in tine (intelectual) cand poti sa ii versi in tine (bahic)?

Ma intreba cineva de curand, „de ce sa fac un curs/o specializare pe banii mei” (fiind casier la un magazin), o sa fac un curs daca ma angajez undeva, daca este nevoie.

Clar, de ce sa iti faci planuri din timp, cand poti folosi timpul ala sa te plangi? De ce sa faci un pic mai mult decat ai facut pana acum? Ce-ti iese? Nu plateste firma un curs pe care tu ti-l permiti si te-ar ajuta in viitor? Nu-l faci, ca cine esti tu sa dai banii pe prostii. Pune-i deoparte sa iti poti face concediul la bulgari.

Esti somer si te suna o companie mare sa te cheme la interviu si le spui „imi pare rau, saptamana asta sunt la mare, sunati-ma saptamana viitoare”… asta e, nu poti si cu sufletu-n rai.

Plangeti-va baieti si fete, ca pe mine ma amuzati cumplit!

*vezi Caragiale.

1 Decembrie 1918 – 2012

Standard

1 Decembrie nu inseamna pasarici in curu’ gol infasurate in drapelul national. Nu inseamna Imnul Romaniei cantat de tigani, manelisti sau  diverse specii in direct la televiziuni avide dupa „rating”.

Drapelul inseamna mai mult decat o scula de campanie electorala (se aude acolo in fund la antene?)!

Patriotismul e ceva subiectiv, degeaba este discutat, promovat, dezbatut. Tine de fiecare daca simte asta sau nu. Nu port pica nimanui care imi spune ca nu simte o mandrie aparte faptului ca este roman. Dar nu arunca cu noroi 364 zile pe an intr-un popor si o tara, iar a 365-a zi tipa in gura mare ca esti mandru ca esti roman.

1 Decembrie inseamna mai mult decat o unire a teritoriilor.

1 Decembrie 1918 a fost data la  care Romanii din teritorii dezbinate au ales sa se uneasca. Nu au spus „fra’, da e mai bine la austro-ungari, ca de-acolo mergi la jermani”, nu s-au dar cu rusii „ca astia are arme”. A fost un moment in care s-au ignorat problemele financiare, orgoliile, presiunile, si s-a ales Unirea. Nu conta ca sunt olteni, moldoveni, ardeleni. Limba, cultura, istoria, religia, sangele, au contat mai mult ca interesele personale.

1 Decembrie 2012. Campanie electorala, manfestari jalnice a candidatilor la evenimente unde politica nu ar trebui sa existe. Party-uri tematice, folclorice, emisiuni tv de divertisment in care personaje semidocte se imbraca in itari si se maimutaresc.

Cei care nu au dormit in scoala, care nu isi faceau machiajul in ore sau stateau pă faisbook, vor sti ce inseamna asta:

Si-i zice cu blindeta: „De unde vii straine?”
„Vin tocmai de la Plevna.” „Cum e acolo?” „Bine.”
„Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?”
„Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat.”
„Dar pentru care fapte?” „Stiu eu?… Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei… si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant…”
„Dar ce rang ai voinice?” „Am rang… de dorobant!”
Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin… Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior.

si:

Prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
„Allah! Allah!” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.

Blestemul Calatorului

Standard

Motto: „Once you make the whole universe your backyard, it becomes just that, a backyard.”

Intr-una din scurtele vizite pe Reddit, am dat de un comentariu foarte interesant, care m-a pus pe ganduri. Fiind avid dupa calatorii si intalnirea cu oameni noi, m-a lovit destul de puternic notiunea de „blestemul calatorului”. L-am simtit dar nu am putut sa ii dau niciodata un nume, sa il definesc cumva, dar e retinerea de a pleca dintr-un loc nou catre casa, e fuga de lume si dorinta de a merge mai departe si a nu te intoarce.  Este:

An old vagabond in his 60s told me about it over a beer in Central America, goes something like this: The more places you see, the more things you see that appeal to you, but no one place has them all. In fact, each place has a smaller and smaller percentage of the things you love, the more things you see. It drives you, even subconsciously, to keep looking, for a place not that’s perfect (we all know there’s no Shangri-La), but just for a place that’s „just right for you.” But the curse is that the odds of finding „just right” get smaller, not larger, the more you experience. So you keep looking even more, but it always gets worse the more you see. This is Part A of the Curse.

Part B is relationships. The more you travel, the more numerous and profoundly varied the relationships you will have. But the more people you meet, the more diffused your time is with any of them. Since all these people can’t travel with you, it becomes more and more difficult to cultivate long term relationships the more you travel. Yet you keep traveling, and keep meeting amazing people, so it feels fulfilling, but eventually, you miss them all, and many have all but forgotten who you are. And then you make up for it by staying put somewhere long enough to develop roots and cultivate stronger relationships, but these people will never know what you know or see what you’ve seen, and you will always feel a tinge of loneliness, and you will want to tell your stories just a little bit more than they will want to hear them. The reason this is part of the Curse is that it gets worse the more you travel, yet travel seems to be a cure for a while.

None of this is to suggest that one should ever reduce travel. It’s just a warning to young Travelers, to expect, as part of the price, a rich life tinged with a bit of sadness and loneliness, and angst that’s like the same nostalgia everyone feels for special parts of their past, except multiplied by a thousand.

The traveler awaits the morning tide

He doesn’t know what’s on the other side

But something deep inside of him

Keeps telling him to go

He hasn’t found a reason to say no

The traveler is only passing through

He cannot understand your point of view

Abandoning reality, unsure of what he’ll find

The traveler in me is close behind.

Face sens, cu cat vezi mai multe locuri, te simti mai mic, cu cat inveti mai mult cu atat simti ca stii tot mai putin. Ca intotdeauna echilibrul e cel mai greu de obtinut.

Vrei sa vezi lumea, dar la ce esti dispus sa renunti pentru a face asta?


Noaptea devoratorilor de publicitate Brasov,

Standard

sau cum sa futi strici ceva ce putea sa iasa bine.

Cativa oameni inspirati s-au gandit ca un patinoar ar fi locul ideal pentru proiectia unor reclame. Reclame in general au sunet, unele chiar melodii interesante. Buuun, hai sa montam 2 difuzoare pe mijlocului terenului si acustica salii face restul. Cum mama naibii sa pui ecranul pe linia de mijloc a terenului, pui oamenii din peluza sa se uite la reclame printr-o plasa de protectie, iar cei din laterale sa se uite stramb. Cat de greu era sa pui proiectia intr-o tribuna si sa strangi publicul pe cealalta parte? La capitolul sonorizare, cam greu de obtinut una buna in patinoar, dar se putea mai bine totusi.

Pe scurt… Amatorism total. 

De ce nu-mi e ruşine că sunt român!

Standard

In primul rand de ce mi-ar fi? De ce mi-as renega originea, nationalitatea? Intr-o tara cu prea multi snobi lenesi si faliti, care striga sus si tare ca „afara e mai bine”, in care prea multi sufera de sindromul „gat de girafa” de la uitatul peste gard la capra vecinului, cei cativa, poate cei 1% care nu asculta manele, care sunt mandrii ca sunt Romani, ies in evidenta. De ce am fi inferiori celorlalte popoare?

Filosofand la umbra unui pahar de vin de Husi, ma gandesc, cu ce suntem noi mai prosti decat popoarele „civilizate” din vest? Cu ce suntem noi inferiori germanilor care au interzis orice simbol ce e legat de perioada nazista? De francezi care au capitulat in toate razboaiele in care au luptat, de englezii care  si-au deportat condamnatii, infractorii,  in America si Australia, istoria nu ne condamna. Atunci de ce atat de multi sustin ca Romania e o bataie de joc?

Da, avem o clasa politica de tot cacatul toata jena. Dar nu suntem singurii, iar oamenii, politicienii, membrii societatii contemporane sunt trecatori. De ce sa te stergi la fund cu tricolorul pentru niste simboluri trecatoare? Ochelarii de cal, orizontul ingust si mai ales gandirea limitata face ca pulimea oamenii de rand sa isi urasca istoria.  Cred ca suntem antiteza americanilor, ei laudandu-se cu orice cacat facut de fosti presedinti, generali si alti anonimi, iar noi ascunzand sub pres orice fel de realizare sub pretextul „ce conteaza o picatura intr-un ocean”.

Curios e ca majoritatea celor care critica Romania sunt cei ce arunca gunoiul pe strada, cei ce scuipa si injura in gura mare. Cei pentru care cuvantul carte ii duce cu gandul la popa de trefla. Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaşte prin faptul că iubeşte, respectă şi caută să adune şi să îmbunătăţească tărâmurile şi oamenii, pe când un şovinist urăşte tot ce nu-i seamănă şi dezbină oamenii”. Urand o tara pe care tu insuti o faci sa fie mai rea, iar apoi criticand-o demonstreaza o ipocrizie cumplita.

Octavian Paler spunea despre romani ca „Avem o psihologie de poporsuperficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.” Dar asta nu ne opreste sa incercam sa fim mai buni. De ce ar trebui sa repetam greselile trecutului?

Proiecte de genul „Let’s Do it Romania”  ne arata ca putem fi mai buni, ca ne putem mobiliza fara sa trebuiasca sa „ne iasa ceva” din actiunile pe care le facem. Intr-o lume care se zbate in noroiul globalizarii, copii invata mai repede cine e Ronald McDonald decat afla cine a fost Mircea Eliade,  Carol I sau Nicolae Titulescu. Fiecare padure cu uscaturile ei, de ce mi-ar fi rusine cu ale noastre?

Nu tine decat de noi sa facem societatea si lumea in care traim, una mai buna, daca noi nu suntem mai buni, cum putem sa le cerem altora sa fie?