Oase, apa si cristale swarovski
In urma cu ceva timp, un sondaj releva ca romanii au incredere cel mai mult in Armata si in Biserica. Despre armata…mai incolo, acum sa discutam despre Biserica.
Biserica, din punct de vedere al institutiei, e un fel de Cosa Nostra. Nu zic ca oamenii aia nu fac nimic bun, dar sunt mult prea fericiti cu viata lor. Biserica are subventii de la stat, are un hotel de lux unde din cand in cand “se mai trag” filme documentare pentru adulti. Popii nu fac slujbe de inmormantare daca nu le dai bani, se filmeaza filme porno in biserici, se vinde vin in fata bisericii inainte de slujbe. Se ia spaga pentru a prinde un post de popa, mai ales ca in perioadele de criza mortile aduc ceva profit.
Biserica trebuie sa aiba prestanta, se cheltuie peste 150.000 euro pentru o icoana cu cristale swarovski. Un fleac. O biserica de cartier strange banii astia in doua sarbatori, Craciun si Paste. Se construiesc biserici cu cupole poleite cu aur.
Sa va FUT! Sunt case de copii care nu mai au fonduri pentru mancare. Sunt batrani care nu au bani de medicamente, iar voi va scarpinati in cur sub sutana cu degetele pline de ghiuluir de aur. In biblie spunea sa nu iti faci chip cioplit si sa nu te inchini la el. Prin marcheting L-ati dat jos pe Isus de pe cruce si L-ati pus breloc la chei. Analfabetii paranoici din BOR ard pe rug stiinta, pasapoarte biometrice si 666…cipuri implantate in mana…Reveniti la practicile inchizitiei. Va frecati mainile de bucurie de cand cu criza financiara pentru ca prostii se roaga si cumpara lumanari ca sa le dea Dumnezeu locuri de munca si numere la loto. Dar nici unul nu ar da un pic din coate. Suntem un popor de ignoranti, analfabeti si inculti. Noi si popoarele din America de Sud, care avem frica de Dumnezeu, dar blestemam mai bine decat bea Basescu. Cersetorii au agatate icoane la gat si muscati momeala aruncandu-le cate un leu. Daca 40 de fraieri credinciosi “musca” in fiecare zi, calculati….3o x 40, presimt ca unii si-ar da demisia si si-ar schimba locul de munca.
Incultii Credinciosii se bat, se scuipa si se blesteama ca sa ajunga sa pipaie oasele sfintilor. Pupati paturile cu care sunt invelite cadavrele unor oameni ce-au murit demult. Se inghesuie prostimea sa ia apa cu busuioc, poate daca beau vreo 4-5 litri de apa sfintita poate castiga la loto. Sau daca pupa cadavrele moastele sfintilor, o sa le moara mai repede caprele vecinilor.
Urmatorul pas ar fi sa ardeti cartile de filosofie. Nietzsche ar fi primul pentru ca a sustinut ca Dumnezeu a murit, iar mintile voastre inguste nu pot intelege profunzimea acestei afirmatii. Filosofia e plina de atei, asta sustineti. Cand vedeti un pletos pe strada ii adresati un ” ‘rati ai drecu de satanisti!”
“Crede si nu cerceta” a murit .
mai 18, 2009 la 8:50 AM
Problema moaştelor în România
De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.
Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.
De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).
Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.
Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.
Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.